Bob de grau blog

Intr-o dimineata purpurie si vărgata de august, ușor răcoroasa, am purces pe Autostrada Soarelui in drum spre Portul Tomis. Primisem o invitație, greu de refuzat…si anume o plimbare pe Marea Neagra cu un velier. Invitația a fost făcuta de Ion, personajul principal al scrierii, care a fost si asistentul căpitanului, proprietarul ambarcațiunii, ambii, oameni pasionați de navigație. Drumul aglomerat, presărat cu „cârduri, stoluri si bancuri” de diverse auto, moto etc. Stand la cozile insuportabile de pe langa podul Cernavoda, zăream prin parbrize fetele zglobii si relaxate de puști care isi exaltau urechile cu Paraziții sau fete enervate si agasate scrasnind printre dinți câteo înjurătura ...

Depășind drumul, ne-am teleportat cu gândul imediat la plimbărica cu barca sau „vaporul iubirii” si ne-am așteptat cuminți rândul printre strâmtorile generate de lucrările de amenajare pentru ultimii kilometri din ”biata si umila” noastră autostrada A2.

Ajunși in port, ne-am contopit privirea cu albastrul Marii Negre si strălucirea soarelui ce reflecta in luciul apei lumina orbitoare dar calda si îmbietoare. Frumos portul! Minunatele ambarcațiuni așteptau cuminți sa fie îmbăiate si mângâiate precum felinele.

 

Ne-a întâmpinat Ion, echipat cu mânuși de întins la sforile care urmau sa ridice panzele si, evident, dotat cu voie buna. Ne-a prezentat vasul, capitanul si itinerariul …

Traseul, avea o configurație simpla, urma sa plutim controlat de GPS si cârma mânuita de dl. căpitan sau de pilotul automat, in larg, in alergare după vânt. Vântul aproape ca lipsea, dar pe alocuri mai pasa cate-o rafala, şutând cu pasiune in panzele ce triunfau tantose brăzdând linia orizontului. După ce ne-am strâns cu toții, capitanul ne-a făcut instructajul cu ce sa facem si ce nu! L-am ascultat, caci unde-i lege nu-i tocmeala….draga domnule căpitan. Cam așa a răsunat prima comanda a căpitanului „Ioane, toate panzele sus!”. Si am plutit cei 8 mateloți îmbarcați pe corăbioara ce lovea valurile șăgalnice si răsfăţate! Fiecare dintre noi a trăit diverse senzații: de bine, de ușor rău de mare (găsiți un post cu ce sa faceți ca sa-l combateți), de relaxare, de cald, de plictiseala, de dorința de a învăţa sa navighezi sau pur si simplu de lene toropita pe băncuţa de pe punte. S-au relatat mai cu talc, mai cu patos, mai monoton, istorioare diverse împărtăşite de mateloţi.

Nu m-au pasionat niciodată bărcile, dar mă fascinează plutirea, apa cristalina din larg, misterul întinderilor de ape si clipocitul apei in bătaia brizei. Țipatul pescărușului asigura tacâmul complet al meloterapiei îmbinata cu cromoterapia IN BLUE! Terapie pentru chakra Vishuddha a comunicării, a inspirației, a manifestării propriei persoane in scopul realizării sinelui, a dorințelor, a viselor personale…

 

Din depărtare se zarea Moscheea din Constanta si clădirile care păreau mai bine croite din larg, fiind înfrumusețate de azuriul cerului, pastelat pe ici pe colo cu norișori! Unii dintre noi s-au îmbăiat in larg , printre meduzele mari cat capul unui vițel fătat de muma-sa de câteva săptămâni bune.

 

 

E drept ca meduze așa de mari n-am mai văzut! Mi-ar fi plăcut sa le ating dar, sincer, nu mi-ar fi plăcut ca ele sa mă atingă…așa ca, reciproca fiind valabila si logica dând cu virga in cazul meduza cea uriașa, le-am făcut o poza pentru eternitate si am purces din nou spre ţărm.

 

La ‘’aterizare’’ i-am mulțumit domnului căpitan si de vas si de avion (caci dansul pilota si avionul personal) si amândouă făcute ca hobby si am rămas per ansamblu cu o imagine plăcuta despre veliere, pasiuni si meduze!

 

Deci Ioane, poți lăsa panzele jos! Va invit sa nu ratați o astfel de experiența si sa cunoașteți oameni cu pasiuni diferite de ale voastre pentru ca merita sa descoperim ca suntem atât de diferiți!

 

Mulțumiri echipajului de pasionați in ale navigatului!