Bob de grau blog

După o zi de umblat de colo-colo, adică când pe mare cu velierul, când pe plaja pentru o baie, ne-am gândit ca n-ar fi rău să facem o scurtă vizită şi pe National Arena.

Si, cu motoarele turate la o viteză rezonabilă de 120 Km am făcut "în cap” 2 ore Bucureşti-Constanta.

La miezul nopţii tronam pe la intrarea dinspre Maior Coravu a minunăţiei de stadion.

Cascada de lumini, gazon proaspăt frezat, o cupolă impresionantă şi lume bună ca la Mall. Era o defilare de doamne frumos îmbrăcate si proaspăt parfumate.

Domnii se pozau în scaunele de piele ale tribunei I, iar puştii făceau cu mâna şi țipau zglobiu când se vedeau în ecranele ancorate parcă precum ozeneurile în centrul cupolei. Îmi şi imaginam ce frumuseţe avea să fie acel meci amânat cu echipa Argentinei, când fanii puteau să strige într-o rezonanţă sublimă, când a oftat de ratare, când a bucurie de gol! Păcat, caci meritam pe lângă acest stadion şi o deschidere dedicată fotbalului şi suporterilor.

În incinta Naţional Arena te simţi ca Neghiniţă şi te înclini tehnologiei.

Am speranţa că totul se va păstra ca şi acum şi că se vor organiza şi turistic tururi ale stadionului, unde să putem sa ne mândrim măcar într-un umil ultimatum că am făcut şi noi ceva din atâta amar de taxe şi impozite plătite către un stat tot mai sărac şi îndatorat. Să terminăm optimist…Arena Naţionlă a fost ieri şi va rămane în imaginea mea una dintre mandriile nostre naţionale.